Steaua Polara

Visez la Steaua Polara
Nu pot ajunge la ea niciodata.
Am nevoie de ea
Sa-mi fie calauza,
Sa nu-mi pierd drumul,
Sau sa mi-l gasesc
Urmand lumina ei, neabatut.

Incerc sa nu ma ratacesc
In intunericul din mine.
Caut Steua Polara.
Daram intuneric dupa intuneric
Si gasesc in mine lumina ei
Si, o vreme, ma calauzesc
Dupa stralucirea ei.

Apoi ma pierd din nou
Cand Steaua Polara paleste.
Ma aflu intr-un hatis,
Ma cuprinde panica,
Simt forte potrivnice in atac.
Strig numele Lui Dumnezeu
Si lumina stelei apare.

Nimeni nu e singur pe pamant
Si, totusi, cat de singur e fiecare...
Dar daca e singur, cu Steaua Polara,
Atunci e impreuna cu Dumnezeu
Si poate merge mai departe,
Cu fruntea sus si fara-ncovoiere
Pana la ultimul... apus.

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Votează! | Copiază!