Existență ambiguă
mă pregătesc pentru o singurătate lungă
nu sunt omul căruia i-ar fi frică
să vorbească uneori
cu adâncimea fântânilor
cu scorburile copacilor
cu pietrele morilor de vânt
cu părăginirea dintre morminte
cu prăpăstiile
din fiecare om
cred uneori că pot trece prin stratosferă
independent
de voința ambiguă a materiei
sinucigașe
intrinsec trăirilor oamenilor
în duminicile lor vetuste
pot trece de la un abandon la altul
fără ipocrizia absurdă a iertării
păcatelor
pot lupta cu mine însumi
din genunchi
pot să-mi ridic ochii spre planete
atunci când gravitația haotică a lumii
mă ține cu capul plecat
nu mi-e frică de singurătatea
și distanțele cosmice dintre oameni
mi-e frică atunci
când un fel de destin
se înfruntă în fiecare zi
cu existența
într-o luptă nedreaptă
corp la corp
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre existență
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre planete
- poezii despre ochi
- poezii despre independență
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.