Dor de tata
(poezie închinată tatălui meu
Costache Tiron)
Nu plânge, tată, lacrima-ți mă doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor
Și zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.
Nu plânge, tată, sufletul mi-ai rupt,
Tristețea ta prin mine o să treacă
Și lacrima-ți o simt cum mă încearcă
Și din durere zilnic mă înfrupt.
Nu plânge tată, doar mângâie-mă-n gând,
Durerea despărțirii strivește-o între gene,
Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme
Pentru înstrăinarea care m-a scos din rând.
Nu plânge tată, că și așa mi-e greu
Printre străini, cu doruri ce am strâns
Și nimeni n-o să știe cât sufletul mi-a plâns
Neînțeles de nimeni, nici chiar de Dumnezeu.
....................................................
Între ce am și Domnul ce ne are,
Ești duhul ce-mi aduce alinare.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tată
- poezii despre plâns
- poezii despre durere
- poezii despre dor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.