Ninsoare târzie
Ninsoarea târzie, de astăzi mă doare
Și vise-amurgite din nou îmi trezește;
Vorbim despre toate, nimic de ninsoare,
Dar Zâna Zăpezii natura albește.
Și ninge, și ninge! Atâta de straniu
Zapada se-așterne un voal de mireasă
Și-n lumea prea plină de-atâta uraniu
Mi-e dor de odihnă, mi-e dor de acasă.
Târzia ninsoare în ochi mă izbește,
Mă ninge sălbatic, mă ninge mereu,
Mă-apasă pe umeri și-o rabd nefirește
Că-mi spune ceva despre sufletul meu.
Mă doare năvalnic târzia ninsoare,
Așa precum toamna mă dor toți cocorii!
Pe sufletu-mi trist și fără-alinare
Zăpada se-așterne protest al candorii.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre proteste
- poezii despre prezent
- poezii despre odihnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.