Nu știu de ce
de un timp
toate lucrurile din jurul meu
au început să mă părăsească
îți dai seama cum este
să te trezești deodată
singur cu tine între două oglinzi
glisând dintr-o oglindă în cealaltă
într-o dezordine perfect browniană,
fără acele lucruri
cu care te-ai înfrățit de-o viață
pe care le-ai îndrăgit
cu care ai făcut planuri
cum să vă petreceți weekendul
și
și nimic
doar liniștea care îți doare auzul
sau îți înnoptează privirea devreme
dis de dimineață
e ca și cum
ai deschide o conservă
de fasole boabe cu carne de porc
și ai realiza
că înăuntrul cutiei ai avut culcușul
înainte de a te naște
la dracul zici deși
ai locuit în locuri și mai rele
acum nici nu știu ce îmi va
lipsi mai mult,
poate pantofii maro
atât de comozi și sport,
poate îmi vor lipsi cărțile sau laptopul SH,
poate micuțul Ka
un Ford albastru închis
ciupit de rugină pe dedesubt
pe sub fusta-i dantelată
sau poate tu îmi vei lipsi cel mai mult
iubita mea târzie venită la apus
cu zarea zvârlită
ștrengar peste umăr,
peste sânii rotunzi
cum te vei descurca fără tăcerile mele?
poate îți vei aminti cum îți treceam
palma pe frunte
mângâindu-ți pe rând
o durere, un nod, un gând
o buclă blondă rebelă?
îmi va fi dor și de câmpia din mine
și de amintiri
și de cânticele urlate cumplit la beții,
de poeziile scrise în somnul din nesomn,
de chitara cu griful plesnit
mai mult scârțâind
sau de mine
de mine o să-mi fie dor de mor
și dacă toate m-au părăsit
pentru celălalt eu
cel care pășește mereu
în urma mea cocoțat pe umbră
care-mi cântă gutural
la ureche
Hey Hey, My My
hitul lui Neil Young
(știu îmi place și mie
doar ce l-am pus
ca sonerie la vechiul telefon)
am să plâng de ciudă până când
până când am să pășesc eu în urma
celuilalt eu așteptând un moment prielnic
să-i călăresc umbra,
să-mi fur lucrurile mele înapoi
și pe tine iubito deși
știu că vei fi mai obosită
mai uzată puțin
până atunci am să scot
din lada de zestre a mamei
sticla cu vodcă rusească
ascunsă acolo de tata când m-a văzut
sărutând pentru prima oară
o fată pe drum
și am să beau până când
mă voi uita pe mine definitiv
și o să mă doară capul
o săptămână întreagă
sau la nesfârșit
ciutura plină ochi cu lumină
limpede ca o lacrimă
și rece
cum o urcam sus până la cer
îți amintești cum se însenina lumea
uitată în mine?
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre telefon
- poezii despre tată
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.