Taifas...
tăcut sorb cupa simplității tale
și ultimile picături pe fund le las
să se mai bucure de legi fundamentale
prelinse pe crâmpee de taifas
a fost un tot întreg și clipa care trece
și ornamentul cupei de argint
dar altor spații vinul ăsta rece
va insufla o boare de alint
și sufletul învolburat în nor pezis
și sângele pornit să fiarbă-n vine
sunt universul sentimentului concis
în inocența scurgerii divine
și umplu cupa iar cu vin ales
și-i sorb la nebunie cavitatea
din alte picături, uitate, țes
crâmpee, la taifac cu simplitatea...
poezie de Iurie Osoianu (18 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vin
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre nebunie
- poezii despre legi
- poezii despre inocență
- poezii despre argint
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.