Ecouri de singurătate - II
Vidat
De-atâta concentrare
În psalmi
Sufletul a îngenunchiat!
Plăceri de lume
Nu mai au răbdare
Sub cerul orb
Și înnorat!
Aruncă
Zarurile fluide
Cei peste noi stăpâni:
De dor e fiecare rugăciune!
Doamne,
Nu îngenunchia și Tu!...
Noi mai avem în Tine șansă:
Ești Ruga de A Fi și a spune NU!
Doamne,
Nu ne lăsa robi și vrăjmași!...
Nu ne lăsă să purtăm mii de cruce:
Iubește-ne, pradă Trufie să nu ne lași!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zaruri
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre sclavie
- poezii despre religie
- poezii despre plăcere
- poezii despre nori
- poezii despre dor
- poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.