Antonimi
Toamna
ce se așează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se așează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
și dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă și-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre primăvară
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre sunet
- poezii despre roz
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nuferi
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.