Contur curbat
Durerea când e lacrimă sub geană
și se prelinge pe umăr de obraz
o frumusețe stranie înflorește-n priviri,
de se vor strînge mănunchi de lumini
fără să-și numere razele.
Aromele trupului tău îmbată
piersicile zemoase sub piele și puf
frăgezind culori calde de nufăr
într-un contur curbat cu linii subțiri,
cuvintele devin gesturi sublimate
la răspântia înțelegerii faptelor,
metamorfoze ale transformării gândului,
alipirea dragostei de conținut
prin împerecherea factorilor opuși.
Cât să mai poți intui când totul devine ascuns,
risipirea mea în adierea vântului
aerul tău în oasele lui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre vânt
- poezii despre piersici
- poezii despre numere
- poezii despre nuferi
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre intuiție
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.