Vis de cenușă
Tone de cenușă pe gânduri mi se lasă
depărtarea-i goală drum ca de cleștar
cad în vise ce mă cos de noaptea
ce umblă stăpână prin casă
Deși vreau să vin spre tine
tone de cenușă rece ochii îmi tresaltă-n
pașii grei de toamnă (oare a câta oară?)
buze arse-n doruri cu disperare strigă
nu vor uitate în noi să moară
Soarele-i plecat cine știe unde
Luna parcă-i slută singură rămâne
ploaia neagră cade, copacii adună
ropote nebune - zgomot de fanfară
Îngrozită iarba firul și-l ascunde
rece-i totul, ziua parcă fuge
noaptea mă zidește pe un rug de ceară
tone de cenușă cad și ne separă
Depărtarea-i rece drumul pare închis
lumea-i zgribulită și în gânduri grele
tone de cenușă arsă îmi strivesc un vis
le leg cu frânghie de o Lună pală
le-arunc în abis
..............................................
Greierii-mi cântă la geam cu glas răgușit și trist
mă trezesc cu zorii îmbrățișați pe mine
din nebunul vis...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.