13

sunt ţăndări
ca şi cum m-am disipat în tot aerul acru
de febră şi transpiraţie bolnăvicioasă
flori obosite se întind leneşe şi storc din boboc
primăvara
taci şi zâmbeşte
femeile în halate de pânză cu părul permanent şi visul temporar
cu mături de sus de la birou
şi mama
obosită

uneori copilăria e prea acidă
fibra cărnii e prea vie
neastâmpărată
pântecul încă nedeschis

mamă
nu acum copilă

ruşinea curge firavă ca un pârâiaş de munte
rece pe coapsa pădurii
sunt singură şi albă într-un roşu pierdut
mamă
mamă

o ambulanţă aleargă un gândac de bucătărie
aerul acru de fontă
mă lipeşte de cearşaf cu aripi de libelulă
peretele e o inocenţă rece
ochii
am sânge pe mâini
mamă
am sânge pe ochi
un înger m-a înfăşat în nori de vată
şi ninge
dintr-un cireş, mamă
ninge copilărie

la radio young lust... i need a dirty woman
ultimele ştiri închid o fabrică de femei
ambulanţa aleargă un gândac de bucătărie
moartea conduce fără permis
beată şi drogată

sunt singură
şi cât de singură voi fi la rândul meu mamă

o mamă fără mamă

Jurnal

când se scutură mâţişorii peste pământul negru tu să ştii
că nu pot altfel să te mângăi acolo
în trinitatea teiubescului

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!