Dogmatica tăcere a copiilor
priviți copiii ăștia cocoșați
cum cară truda unui veac
părinții tac
ori s-au smintit
priviți copiii ăștia verzi
și chinuiți ca poala unui deal
gonit de ape
nu e cal
să ceară cuie în căpăstru
e rândul nostru
să ne tocim
și să murim
de parcă nici nu ne-am născut
sleit e ceasul de-nceput
al unei lumi ce parcă fuge
într-o direcție greșită
priviți copila ghemuită
cum cere apă și lumină
suntem de vină!
de prisos
sleit e ceasul de-nceput
al unei lumi ce parcă fuge
din os în os
și ce folos?
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre apă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.