Gustul lemnului
Din floarea de salcâm a curs nectarul,
Albine-l sorb și-ar mulțumi pădurii
Purtate de renașterea naturii,
Aroma lui învăluie hotarul.
Căzute în săgețile căldurii
Întinse pajiști arse-și plâng amarul
Că-n loc de codru a rămas vlăstarul
Și-ntinse-s rădăcinile răsurii.
Copacii-s dispăruți din peisaje,
Au fost tocați de lacome lăcuste
Și munții prefăcuți în albe puste.
Imense bogății țin în bagaje
Acești samsari cu mințile înguste
Ce seva lemnului doresc s-o guste.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre peisaje
- poezii despre natură
- poezii despre munți
- poezii despre mulțumire
- poezii despre lemn
- poezii despre graniță
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.