Ceapa degerată

când Moartea-şi părăseşte iar iatacul
de prin fântăni să sece apa vie
noi îmbrăcăm o zdreanţă-n poezie
a-nfige-n rost de trai sucit tentacul.

succinct, mi-e-n lut puţină putrezie,
cunoaşterea pe unde îmi pierd acul
că parcă mi-e vârât în oase Dracul
iar Dumnezeu e doar o fantezie.

număcunoaşte, dragă-, n nepământuri
spre mine iscălind misiva-n DA,
să nu te-apleci spre soare a-l uda
când pe un ram e-oglindă-n miez de cânturi.

prin tot ce-mi e, lucire de erată,
mă pariez pe-o ceapă degerată...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Votează! | Copiază!