Părea...
Părea a fi o rea insinuare -
un telefon de stirpe anonimă
ce m-anunța ce-anume te animă
să mergi nocturnă foarte la plimbare.
Eu îți purtam așa de multă stimă
și-o dragoste așa nepieritoare
că orice semn minor de întrebare
asupra ta-mi părea o mare crimă.
Ești prea făcută-n ciuda tuturora
cu dragoste și dor te-am urmărit
pe bulevard, prin spate pe la Cora,
un'te... pupai cu unu', pricăjit...
Era pe-ntâi, că se schimbase ora,
și-am râs, cu poftă iar m-ai păcălit.
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre telefon
- poezii despre râs
- poezii despre păcăleli
- poezii despre poftă
- poezii despre plimbare
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.