Omul inutil

Primăvara este zarvă mare,
Păsările migratoare acasă s-au întors,
Mieii zburdă pe cărare,
Câinii latră cu folos. nu mă conving
cuvintele tale,
ele compun inutilul,
strică ordinea lucrurilor,
năruie cerul,
pretutindeni
orizontul este pângărit
cu flăcări,
privirea acoperită
de diagrame
fabricate în cuvinte
ce strâng respiraţia,
fură zborul
nu poţi sa le ţi la piept
fără să te arzi,
mută-ţi strigarea
din casa jocului pleacă,
nu ne îngropa
sub tăcere,
viata respiră şi prin
firul de iarbă.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!