Din 1001 de nopţi

sângele nostru durează de două ori
aceeaşi poveste
şi-ngenucheaţi Regelui stau ochii
ca o iederă vorbitoare ce-şi face un rost -
el, mărturie din mine coboară,
în oglindă pătrundem ce-am fost.
din lutul trupurilor se poate lua forma
oricărui dans,
deci, esenţa e-aceeaşi,
tu şi eu nelipsind;
şi însăşi iubirea ce formă să-şi dea?
dacă nu a sângelui sau a lutului?!
să ne-apropiem
totuşi mai mult! şi mai puţin în poveste,
Regele să-şi amintească umbra
pictată peste a mea

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!