Din ea au țâșnit doi bujori
Deși poarta era deschisă ai sărit peste gard,
inima mi-a tresărit de spaimă:
mă jefuiai... mi-ai spart codul de bare.
Îngrozit am clipit o singură dată
când am deschis ochii ai dispărut
un salt în timp și totul era irosit.
Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii
operai metafore
străpungeai nepăsătoare clipele
amestecai fără teamă distanțele
nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate
părăseai violent existențele deschizându-te peste margini
însă luminile din irișii tăi îmi aparțineau numai mie.
Ți-ai desfăcut bluza...
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Stănescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre violență
- poezii despre spaimă
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ochi
- poezii despre metafore
- poezii despre inimă
- poezii despre groază
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.