Rugă bizară
Lasă-mă
să te înmiresmez cu tămâia șoaptelor
decantate în cădelnița gurii,
să te botez în agheasma privirilor,
ștergându-ți cu isopul degetelor epiderma
înflorită în fiecare amurg.
Icoană
în rama de măslin a pleoapelor,
veșnic te voi lumina
cu a dragostei candelă...
Măcar
să apun pe genunchii tăi înfloriți
și să adorm la clipocitul năvalnic
al venelor tale, lasă-mă...
Poate așa
vom găsi rătăcita cărare
înspre Edenul pierdut.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicu Gavrilovici. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre somn
- poezii despre rai
- poezii despre măslini
- poezii despre iubire
- poezii despre icoane
- poezii despre gură
- poezii despre degete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.