Întoarce-te « Bujor » singuratic
Din estul « pustiu », prin « vestul » sălbatic.
Alergi zi și noapte ca luna prin nori,
De și ești mai vesel te simți singuratic,
« Bujor » ce răsare în poiana cu flori.
Acasă-i « Narcisa » ce crește-n grădină.
O floare mai rară, cu frunze crestate,
Tulpina subțire dar nu se înclină
Când ploaia e rece și vântul o bate.
Rădăcina ta lungă înfiptă-n adâncuri,
În estul mai firav huiduit de apus,
Aici va rămâne pe câmpii și pe dealuri
Apelând să se întoarcă și cei ce s-au « dus ».
Să umple pustiul, roditor să ni-l facă
Căci are-n el seva mai bună ca-n vest,
Făcând astfel « Boșii » din gură să tacă,
Să vadă cum « raza » răsare din est.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre narcise
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.