Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O corabie în derivă

Corabia bătrână ce mai plutește-n larg,
A dat semnal, o știre, din marele-i catarg,
Că s-a oprit din drumul ce-o duce în spre mal,
Lovită prea puternic de-al timpurilor val.
De-atâta vânt și ploaie, de-atâțea ani prea grei,
Motorul îi tușește și nu mai dă scântei,
I-a ruginit și „Cala” iar „Prora” o trădează
Și acul din busolă adesea deviază,
De-aceea poposește, puteri să-și reculeagă,
Să-și re înceapă mersul spre țărmul ce o leagă
De amintiri plăcute și dimineți cu soare,
Dar și zile mai aspre, furtuni necruțătoare,
Pe care le-a învins cu multă dibăcie,
Mai greu sau mai ușor, cum numai ea o știe,
Dar anii au trecut, catargul i se-nclină,
Astfel că-ncet devine epavă submarină.
- Corabie bătrână? Încearcă să-ți revii,
Îndreaptă-ți prora strâmbă, uită de nostalgii,
Adună-ți „echipajul”și fă-l să înțeleagă
Căci numai armonia, enigmele dezleagă.
Invidia și ura, mândria și-ngâmfarea,
Sunt calități deșarte ce îți scurtează zarea,
Iar„ceața” te orbește de nu mai poți să vezi,
Îți tulbură și mintea și nu-ți vine să crezi,
Cum? Pân㠄ieri” în larguri elicea ta cea mică
A spart sloiuri de gheață și valuri fără frică,
Azi te-ai oprit departe, ești parcă în „Bermude”
De și „Dana” te-așteaptă și „Luna” îți surâde.
- O... Dragul meu Luceafăr blând, calea-i atât de lungă,
Iar anii care mi-au rămas nu cred c-o să-mi ajungă
Să ies la malul „plăsmuit”, când „Tu” erai aproape,
Cu raza-ți lungă luminând, calea pe multe ape,

Căci echipajul ce-l mai am, „Sfios”, mă părăsește,
Drumul spre « țărmul » liniștit, în loc să scadă, crește.
Prea iute a uitat ce-a fost, nutrește numai „silă”,
Dar nu-i nimic, n-o să ajung un „cerșetor de milă”.
Am un destin, ce-i doar al meu și o speranță trează,
In ea mai cred, și-n „Dumnezeu”, ce mintea-mi
luminează,
Doar el m-ajută să repar corabia-mi bătrână,
S-o scot în larg, s-o duc la mal, din mlaștini și lagună.
- „Luceafăr blând” îți mulțumesc că te gândești la mine,
Ce-i drept, arareori prin vis, îmi spui vorbe de bine,
Doar „Tu”din echipajul vechi țintești calea cea dreaptă,
Căci ceilalți? Rătăcesc mereu, să mă scufund așteaptă.
Dar nu în larg, ci la un „Țărm” cu ape line,
Intr-o dană liniștită, împăcat, fără suspine,
Că mi-am dus„crucea”, greu, ușor, se înțelege,
Ce ți-e dat rămâne sacru, ce ți-e scris rămâne lege.

De ziua mea, 24.10.2005, la 70 de ani cu nepoții

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Zegrean-Nireșeanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook