Haz de necaz (tare-i rău să fii singur, când eşti bolnav!)

M-a pălit o gripă dură
Cu dureri de cap şi gât
Şi o tuse de-anvergură
La pământ m-a doborât.
Nu mi-a trebuit mâncare,
Nici ţigare, nici cafea
Şi aveam şi febră mare
Şi spinarea mă durea.
Singură, ca vai de mine
Mi-am dorit să mor subit.
Mi-ar fi fost cu mult mai bine
Moartea dac-ar fi venit.
Dar, mi-era de poezie
Şi de Cookie, că le las
Şi mi-am tras una-n chelie
Şi azi am făcut un pas.
Mai târâş, în patru labe
M-am urnit şi-am scos-o-afar'
Cum oi fi ajuns în casă,
Nu prea ştiu şi n-am habar.
Am mîncat şi o lămâie,
Că nu pot să mânc nimic
Şi din cap până-n călcâie
Mă zgâlţâie-un drac de frig.
Sper să nu mă duc de-acuma
La loc cu verdeaţă, zic.
Pentru lume e totuna,
De mai sunt sau nu-s nimic.
Da' mai vreau s-apuc o vară,
Să mă mut lângă copil.
Şi să mai trag o ţigară
Şi s-ajung şi la azil...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!