Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ruga "Stejarului" (Prietenului meu, Dr. Cezar Neguț)

Mai întoarce-te "Luceafăr", din cel drum rătăcitor,
Cu-o șuviță de lumină liniștește-mi al meu dor,
Schimbă-mi "calea" și destinul, cu-ale tale raze lungi,
Încă n-am fugit departe, încă poți să mă ajungi.
Vino! Cât trăiesc speranța zilelor ce le mai am,
Luminează-mi calea neagră, altfel simt că mă destram.
Dacă n-ai puteri depline, cere-i "Lunii" ajutor
Și sub bolta ei gălbuie să mă faci nemuritor.
Vino! Bate-mi la fereastră, ori când vrei, ușa e largă,
Ia în brațe o"Steluță", care rănile să-mi șteargă
Și rămâi măcar o "vreme", pe acest pământ de stele,
Unde moșii mei visează, în "coșciuguri" de nuiele,
Și aicea ai un leagăn, și-amintiri nemuritoare,
Rădăcini ce-și mai trag seva, vremilor necruțătoare.
Te cunosc luceafăr falnic, mai bine ca orice-n lume,
Dacă vrei, și-aci e locul, unde-ți poți forma un"nume".
Timpul trece, timpul vine, pe pământ sau sus în cer,
Nu-l poate opri vreodată, nici cel mai năstrușnic "ger".
Ce-a trecut nu se întoarce, ce va fi, sperăm mai bine,
Dacă "tu" și a ta "lună" veți mai poposi cu mine.
"Trunchiul" meu îmbătrânește, crengile mi se îndoaie,
De atâta "vânt" ce bate, de zăpadă și de ploaie.
Iarna-i grea, sigur va trece, cu ale sale geruri multe,
Sper ca ruga pân-la ceruri, în sfârșit o să m-asculte,
Să-mi redea din nou căldura sufletului, ce-o doresc,
Să-mi aducă "primăvara", anotimpul ce-l iubesc.

- "Tu"! Stejar cu crengi stufoase și cu trunchiul scorțuros,
Când ai răsărit din ghindă, pe pământ era frumos,
Ai crescut în "Lazul Mare", vremile te-au înălțat
Și sub ale tale umbre, trecătorii au visat,
Dar de-un timp, "natura" moare, totul este în vibrații
Și de-aceea, eu "Luceafăr", mă simt bine-n constelații,
Am să vin totuși, la vară, când pe cer n-o fi furtună,
Pe o rază fără "dâmburi", însoțit de sfânta lună.
"Drumul Robilor" vecinul, îmi va da și două stele,
Din puzderia de "Aștrii", leagănul vieții mele,
Să-nvețe și ele drumul, razelor ce rar coboară,
Încercând să liniștească rănile, să nu mai doară.
Apoi.. După câtva vreme să se-ntoarcă în "Lactee"
Și să zburde mai departe, pe știuta lor alee.
Eu să-mi răscolesc în suflet, amintirile-mi plăcute,
Lunii să-i arăt pe Tera, cele vrute și nevrute,
Să-i arăt râul și ramul ce mi-a răcorit căldura,
Casa, școala și "Zăvoiul" unde mă jucam "de-a dura",
Poienița cu stejarul, cel cu frunzele-ncrestate,
Ceasul din "Piața mare" ce din oră-n oră bate,
Cu al său pas de cronometru, ce mulțimea o "deșteaptă",
Rădăcina prinsă-n brazdă, ce de ani și ani m-așteaptă.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Zegrean-Nireșeanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook