Vino
Ce ai făcut tu,
iubire?
Ai stors cuvântul
de ultima lui putere.
De ce îl lași să moară
lăsând în urmă lacrimi?
Suntem simpli pași de cuvinte,
simplă amintire.
Lumea a dispărut în tăcere.
Ele, cuvintele nu mai sunt.
Au rămas amintiri,
în sunete pe portativ,
gol de conținut.
Inima plânge și...
m-am pierdut pe mine
din cuvânt.
Mă caut în rătăcire
încercând să înșurubez becul
să luminez lumea.
Te caut pe tine
nu știu unde ascunsă
poate...
în cuvântul stors de putere.
Tăceri strigă în mine
rezonând cu imensitatea de dincolo.
Vino, tu, suflete drag!
Te aștept
în brațe de univers să dormi
liniștită...
la umbra viselor mele.
poezie de Viorel Muha (14 februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre tăcere
- poezii despre amintiri
- poezii despre visare
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?