Aer curat
Inspir
buchetul de biserici dărâmate pe care
mi l-am oferit la auzul propriului țipăt
al nașterii!
Expir
frunzele uscate din creanga piciorului
mers spre nemișcare
odă usturătoare
a golului!
Îmi țin respirația!
Doamne, ce aer curat e în mizeria respirației umane!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre naștere
- poezii despre frunze
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre curățenie
- poezii despre creștinism
- poezii despre crengi
- poezii despre biserică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.