Trucuri ieftine în haine vechi
Ca de obicei...
Vulcanul își varsă
Lava pe Pământ,
Iar cel ce-și bagă
Capu-n oală
Rămâne cu zgaidele
Fluturând precum
Două stegulețe
Bătute de vânt.
Răsăritul Soarelui
Ajunge și la vârf,
Dar și la poalele muntelui.
Ferice de cel ce stă la poale
Când se întețește furtuna,
Căci este protejat de pomi
Și vai și amar de cel ce stă în vârf,
Căci este aruncat de la înălțime
Provocând un nou cutremur
Legănând martorii timpului.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre vulcani
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre protecție
- poezii despre munți
- poezii despre fericire
- poezii despre cutremure
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.