Coloane iritate
Sunt oameni plini de râvnă fără miză
Ei zic că au coloana verticală
Că pe aici, pe Facebook, e nasoală
Când iei un text banal, te bagă-n priză!
Nu stau să și gândească, ce e textul
Cu pricina, e proză, poezie,
Că dacă nu, e pură nerozie
Să verse sânge, că așa-i pretextul...
Am luat un text, o lecție de scris,
Gramatică, mai clar, asta mi-e crima
Și vin în fața voastră și cu rima
Să recunosc: frate, sunt un proscris!
N-am indicat cine e autorul
Nu fac pe detectivul să descopăr
Cine-a postat-o și acuma supăr
Pe fanii lui, de-aici e tot umorul!
Îmi sar în spate și mă strangulează
Cu șorțul lor de gospodine bune
Tigăi îmi cară-n cap ca să răzbune
Greșeala mea e tot ce mai contează!
S-a terminat! Coloanei iritate
Eu îi prescriu medicament minune:
Reașezarea-n cap de ce dispune
Și oblojiri la sensibilitate!
pamflet de Petrică Conceatu din Volum în lucru- "Riposte pentru toți" (24 martie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre umor
- poezii despre sânge
- poezii despre supărare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre proză
- poezii despre medicamente
- poezii despre lecții
- poezii despre greșeli
- lecții de engleză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.