Parfum de femeie în fumul de ţigară...

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toţi "nebunii".
şi muribund, în felul meu, ţi-am împărtăşit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

În morminte, pe la tâmple, m-a "iubit"... cam până ieri,
(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!...).
arătându-mi cum mai moare... uneori şi... nemurirea,
rămânând să divorţeze (de parfumul tău), iubirea.

"- Te-am iubit femeie nudă, eu şi toţi "nebunii" mei!",
... ce te-au adorat o vreme... până au "ieşit scântei".
când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,
... pe obrazul sideral... căci iubirea sa... murise.

N-am scăpat (nicicum) de "palma" ce mi-a dat-o Dumnezeu,
(mi-era bine lângă tine chiar de nu era... mereu!).
acum "zac" în conştiinţa muzelor ce văd că-s moarte,
împărţind trufia lumii (zilnic), dar fără... dreptate.

Eu îndur chiar de milenii, dragostea... întradevăr!,
... soarele cum naşte ziua... pregătindu-se de-amor.
dar tu ai făcut în mine, răni... pe care le-ai vândut,
sau mai grav, le-ai dat pe gratis (nu ştii cui)... cu împrumut

Simt parfumu-ţi de femeie (oare pentru-a câta oară!),
... în secundele divine... chiar şi-n fumul de ţigară.
Nu mai ştiu ce este viaţa fără toţi "nebunii" mei...
... ce-au scăpat lumea, din palmă, înjurând de dumnezei.

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, ( pentr-o zi) la toţi "nebunii".
şi muribund, în felul meu, ţi-am împărtăşit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!