Chemare
Și-așterne seara culoarea de ceară,
orizontul dezleagă răbdarea de cer,
hrănește cuvântul, a trupului scară
când lacrima-ți spală al urmelor ger.
Nimic nu-mi aduce iubirea aproape,
nimic nu mă face să râd ori să plâng,
iar pieptul îmi saltă și-ar vrea să îngroape
chemarea hienă de pe umărul stâng,
ce mușcă din mine,-mi cioplește lumina
și arde și surpă și-alăptează furtuni.
De-ai fi lângă mine-ai așterne odihna
din ochii tăi limpezi în care m-aduni.
poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre seară
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre hiene
- poezii despre ger
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.