Vino iarăși pe la moară
Vino iar odor de veacuri,
Pe drumeagul de la moară,
Să-ți văd chipul să-ți simt gura,
Dorurile mă doboară.
O tu zeu cu chip de faur,
Vino! Nu mai am răbdare,
Simt că luna și pământul
Mă vor spulbera în zare.
Viața este atât de scurtă,
Nu te iartă nici o clipă,
Vino! Deci, te aștept întruna
Și în mine te-nfiripă.
Iartă-mi insistența oarbă,
Sunt totuși rațional,
Simt că dorul va învinge
Spumegând spre ideal.
De aceea te chem întruna,
Cât trăiesc te voi chema,
Vino! Și întinde-mi mâna
Până-n ceruri voi pleca.
Și de-acolo din neanturi,
Drac sau înger ce voi fi,
Iți voi cere mâna blândă
Poate acolo... vei veni.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Zegrean-Nireșeanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre victorie
- poezii despre mâini
- poezii despre iertare
- poezii despre idealuri
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.