Poezia mea seamănă cu un tren deraiat
iar călătorii
cu gurile pline de țărână
își mestecă din plin neputințele
sub grămada de materie sfărâmată
dorm visele absurde
cai ce zboară deasupra stâlpilor de telegraf
și iubiri imposibile devenite realități
mai departe de vise
sunt străzile înguste
pe unde se plimbă
presupușii fericiți ai acestei lumi
poezia mea e o mare dezamăgire
vine dintr-un trecut războinic
și se împotmolește
în aceleași false obiceiuri
are răni nevindecate
și strigăte lungi
cât o noapte de iarnă
unde zăpezile cresc nepermis de mult
iar povestea unui întreg
format din,, tu și eu''
ce se țin de mână printr-o cetate veche
rămâne doar o poveste
pentru că visurile noastre
nu au fost niciodată identice
eu te visam pe tine
dar tu îți visai femeile ocazionale
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre trenuri
- poezii despre trecut
- poezii despre telegraf
- poezii despre somn
- poezii despre realitate
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.