Sonet de iarnă
În noapte zboară fluturi de argint
Și trec prin suflet țurțuri de lumină...
Un anotimp de albă muselină
La tâmpla clipei mele de granit...
Lipsiți de libertate și de tihnă,
În taina vieții s-au înghesuit
Și ne tot cheamă, oh, și ne tot mint...
Cu toate astea nu au nici o vină...
Când liniștea în noi a adormit,
Și vântul strange-n el ca o albină
Toți anii mei, semn c-am îmbătrânit,
În albe rotunjimi de crinolină,
Ca pe-o mireasmă, iar, te-am regăsit...
Suntem un vis pe-a gândului colină.
sonet de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre țurțuri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.