Să îl numesc... Ahile

Îmi amintesc privirea ta
caldă precum marea în plin sezon estival,
tremurul permanent al buzelor
în aşteptarea unui sărut,
sau din teama de a nu te pierde.

Cu tine viaţa avea un tâlc
al cărui înţeles îl descifram.
În muţenia nopţii
retrăiesc relaţia noastră zgomotoasă;

mii de fiori mă străbat inutil:
povestea noastră astăzi
doar pagini, în jurnal.
Rurală

Iubitul meu aleargă desculţ
prin praful aruncat în ochi
de ziua aceasta secetos de nefastă
sub călcâiele sale crăpate
se risipesc strivite părerile şi senzaţiile
din pumnul meu tip clepsidră
se scurge ultimul firicel de nisip,
nu mai este cale de întoarcere...

iubitul acela desculţ nu mai este al meu
e iubitul adolescenţei,
fata aceea misterioasă şi timidă.

poezie de Mihaela Băbuşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!