Regăsirea de primăvară
Zburdase vântul o zi întreagă sărutând florile pe petale
Pe seară se cuibărise obosit pe brațele tale
Își sprijinea capul pe sâni respirându-le mirosul de tămâioare
Cochetă îți prinseseși în păr câteva raze de soare.
Era timpul unei primăveri prunc, făurea natura un nou început,
Prin care abis rătăceai, îți căutam gura cu foame de tine, de al tău sărut
Totul părea șters și-n aer plutea acea nevoie de iubire
Copacii nu-și reveniseră încă la viață, nu-și venise nici câmpia în fire.
Dansau norii vălătuci purtați de un vânt ce le dădea formă de fuioare
Țeseau potecile păpădii să ți le-aștearnă ție la picioare
Pasul tău se lăsa așteptat, cerșit, invocat, implorat,
Din alte primăveri veneai, din primăverile în care te-am lăsat.
Natura amenința pământul cu explozii de verde, de ninsori cu petale
Mă chinuise o foame nebună, de tine, de parfumul tău, de buzele tale;
Te așteptasem în gând, la masa vieții pân' ce explodase cerul roșu în chindii
Speram, simțeam, știam că în același timp cu primăvara ai să vii.
Așteptările zadarnice deveniseră nesfârșite, sâcâitoare,
Îmi rătăcisem privirea într-un părinte magnoliu ce tocmai dădea în floare,
Îmi prevestise un vis că am să te găsesc timidă printre suratele flori rătăcită,
Întind mâna a rugă, o mână caldă ce-și dorește să te simtă, tremurândă.
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.