(Pe) scenele iubirii
Nu-ți rosti sentimentele-șablon,
Nici gânduri închise-n poezie...
Du-mă de mână (dincolo de rol
Să fiu actor... obsesdat de trufie?!)
Nu-mi rosti replici care cad
După ce cortina vieții se surpă...
(În inima mea eu te iubesc și după,
Și după-al tău sărut... între rai și iad?!)
Nu vreau să fim actorii de-acum
Pe scenele iubirii în care
Copiii au strălucire și parfum,
Noi viața între triumf și iertare?!
Nu vreau să avem regizori, scenografi,
Străini de visele noastre de altădată,
Nu vrem iluzii, imagini oarbe, fotografi
În care se strivesc și lacrimă și șoaptă?!
Nu, nu vreau decât să mă-nțelegi firesc
Că și păsările din ceruri se prăbușesc
Darmite actorii care-n rolul vieții ard
Cu patimă pe-al iubirii fals stindard?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre actorie
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre rai
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.