Sălciile care plâng
Sălciile care plâng
Peste lac, șopotitor,
Ciucuri de broboane strâng
Lângă piepturile lor.
Sălcii vii care străbat
Umbra lor adânc în lac
Din neantul înstelat
Poarta apei o desfac.
Și-năuntru ca-ntr-un nod
De imagini în oglindă,
Ele însele se văd,
Ramuri lungi pornind să-ntindă.
Fiecăreia îi pare
Un prieten c-a găsit,
În candidă-mbrățișare
Pletele li s-au unit.
O, tristețea voastră, sălcii,
Când vă văd neadormite!
Plin e dorul de ispite,
Plin e codrul de rusălcii...
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionuț Ștefan Blesneag. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre prietenie
- poezii despre plâns
- poezii despre imagine
- poezii despre dor
- poezii despre crengi
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.