Și totuși moartea
frica de moarte ca spaima de gropar
le ard cu lumânarea aprinsă de credință
rostesc o rugăciune descrisă în tropar
nu risipesc ideile le port cu chibzuință.
unde e veșnicia nimeni nu îmi spune
moartea se apropie cu pași grăbiți
știu că soarele din mine nu va apune
va străluci mereu peste munți fericiți.
când totuși am să mor voi răsări un tei
să împrăștii miresme în primăvara lumii
îngerii cerului mă așteaptă la ei
unde fericirea o clădesc heruvimii.
aș vrea să repar greșeli din trecut
să plec din lumea sură în rai absolut.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre religie
- poezii despre fericire
- poezii despre îngeri
- poezii despre trecut
- poezii despre tei
- poezii despre spaimă
- poezii despre rai
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.