Cu miros de micsandre
Nu mă mai mir
când în mine rodește
fructul smochinului amărui,
dulceața gurii tale
înseamnă atingerea iluziei,
crepusculul serii...
Numai atunci urzește bucurii
de ți se topește auzul,
trupul înflorind salcâm și tei
de nu se mai găsește în el,
macină timpul pe lespezi
pe unde apa n-a trecut.
Întârziind
la tine caut adăpost,
îmi așezi capul pe genunchi
și aud norocul cum vine.
Cu miros de micsandre,
un iezer fierbine
mă scaldă
în rodiri pământești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre smochine
- poezii despre seară
- poezii despre noroc
- poezii despre gură
- poezii despre fructe
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.