Deces
Lângă linia ferată zăceau șase jumătăți de cai morți
Eu îmi trăgeam dealul în ochiul gării să o rujez cu păcură
Pentru oamenii sfârtecați de tren
De la spital nu a venit nimeni.
Eu așezăm mine în mamă să detoneze tați.
În seara aceea macazul a rămas neîntors.
Câinele își gâtuia lătratul cu măseaua gardului.
Sălciile erau deja pline de mâțișori
Și apusul era auriu.
Dintre coastele sângelui
Linia se târa și eu eram viu.
Legiștii stăteau la ocazie, dar era foarte târziu.
"Nu putem să venim până nu se constată decesul "
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre câini
- poezii despre trenuri
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre ruj
- poezii despre ochi
- poezii despre medicină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.