Inimă de fată
Într-o zi când te-oi vedea, o să fii un oarecare,
Nici un tremur, niciun zâmbet, doar regret și resemnare.
Nu-mi pasă de ziua aceea, poate n-o s-o mai apuc.
Vreau când se sfârșește viața, amintirea ta s-o duc
Până-n rai cu mine, sus. Și de-acolo să simt dorul.
Să privesc cum mergi agale, îți târăști cu greu piciorul,
Cel cu care niciodată nu ai vrut să îmi calci iarba.
Ți-a fost teamă să nu strici, florile de pai și nalba.
Dar eu știu că nu de-aceea n-ai venit în curtea mea.
Nu ți-e drag deloc de mine. Ce-mi mai plânge inima!
Las' să plângă, să suspine și să bată ca nebuna.
Eu ii spun mereu că tu, nu ești soarele, nici luna
Și că poate fără tine. Îi va fi cu mult mai bine.
Dar ea nu și nu, te vrea. Hai iubește-o, doar o dată.
N-o să-ți facă niciun rău. Biata inimă de fată.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre picioare
- poezii despre frică
1 Vasile Tira [din public] a spus pe 11 martie 2019: |
Interesantă abordare! Felicitări! |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.