Sfântul

Flori de cireş cobor agale,
Ca norii-n rostogol pe cerul din Olimp,
Şi-n pas de vals, cu unduiri domoale,
Îţi făuresc cununa ta de nimb.

Din munţi, izvoarele se-adună
În juru-ţi mare se grăbesc să facă,
Iar din pământ cutremurul răsună,
Din spuma mării voind să te renască.

Dar umbra ta se-ascunde printre scorburi,
Doar inima se-aude cum se zbate,
Căci de-ar grăi s-ar înălţa în stoluri
Puzderie de stele nestemate.

Şi glasu-ţi frânt de suspinări stacate
Îşi curmă oful în triste elegii:
"Cum aş putea să stăpânesc regate
Când, Domnul meu, Tu nu vrei să mai vii?"

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!