Puf de păpădie

Într-un puf de papadie,
Mi-am pus speranţe o mie,
Doar că, vântul mi le-a suflat,
În cele 4 zări, le-a împrăştiat.
Dintr-o pălărie de un galben pui,
S-au tranformat în umbrele călătoare,
Unele se-aşează pe umăr, altele plutesc în zare,
Şi totuşi, rămân dorinţe agăţate-n cui.
Altele se plantează în suflet,
Vindecă ce a rămas descoperit,
Puf de păpădie, suflu peste tine,
Sunt gânduri ce zboară cu "I wish".
Păpădie, ce râzi în soare,
Te simt fragilă.
La o simplă atingere, te scuturi de stele,
Devii precum luna, cu argintii perdele.
Puf de păpădie, ca să nu fii efemer,
Te prind in medalion. Te păstrez,
Vei fi o dorinţă încapsulată-n timp,
Delicată şi învaluită în mister.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!