Miracol
Nu pot descrie în cuvinte,
Cum un crâmpei din tine,
Ia viață și-ți aduce,
O lume nouă plină de temei.
O lume-n care universul este un nimic,
Pe lângă ce trăiești, împreună cu acea ființă,
Ce te înalță ca un fum,
La numai un surâs ca rupt din soare.
Să o privești cum crește,
Și griji, cum tu îți faci,
Sunt oare pregătită să îi ofer un sprijin?
Un drum spre viitor?
Ea-ți schimbă viziunea,
Unei vieți mizere,
Și soarele-ți răsare-n suflet,
La simpla-i mângâiere.
La primul gângurit,
La primul ei surâs,
Te lasă fără vlagă,
Când tu te simți stăpân.
poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre viziune
- poezii despre viitor
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre fum
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.