Impulsul împărtășirii
Se mișcă. Doamne, cum se mai mișcă,
pe partea cea mai fină, cea mai fragilă,
pe partea cea mai sensibila a urcușului,
pe partea cea mai apropiată a căderii!
Și trage de inima ceasurilor cu zborul în adâncuri. Vremea!
Se mișcă și aprinde sufletul beat de azvârliri
să bea din vinul roșu al trezirii,
pe viață și pe moarte la alergatul sinelui,
împurpurând obrajii de patima rotirii.
Cum lasâ dâre cu parfumul privirii!
Cum se încununează în liantul gândurilor zicându-și:
mor și înviez cu tine de gât, suflete!
Împreună, fie urcăm, fie coborâm unul în altul,
până la adevărul suprem. Să vedem!
Cum lucrează frâul norilor?
Cum se trăiește în hamul acestui veac,
primind în fața și în spate impulsul împărtășirii?
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre zbor
- poezii despre vin
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre roșu
- poezii despre nori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.