Război mascat

Stau unii-ascunşi după cuvinte
Şi toată ziua-njură şi ne minte.
Războaie duse ziua, fără arme,
Iar lumea buimăcită, parcă doarme.

Întâi au luat în râs limba română,
Răvăşindu-i cuvintele în ţărână,
Dar ele încolţesc la loc ca florile,
Spre disperarea duşmanilor adunaţi ca ciorile.

Au râs apoi de Mioriţa noastră,
Că e prea Emo şi mult prea Măiastră
Şi pică prost la nişte stilaţi capitalişti,
Care vor să vadă consum, nu feţe cu ochi trişti.

Au râs pe rând de toate câte-avem,
De daci că aveau casele de lemn,
De domnitori, de datini, de ţărani
Şi ne-au satirizat strămoşii pentru bani.

Cu nesimţirea obrazului ca scoarţa,
Onesta adunătură ne-alungă şi speranţa
Şi-n tirul lor parşiv, mascat-glumeţ
Au nimerit în Eminescu cel măreţ.

Dar tentativa lor e fără de folos
Şi efectele ei s-au cam întors pe dos,
Că neamul lor cât a fi de deştept
N-o naşte niciodată aşa poet.

Că la noi cuvintele s-au născut din glie,
Din femeile care-şi cos sufletul pe ie.
La noi bărbaţii, ca brazii, cresc la stână,
Iar în codri, lupii, urlă-n limba română.

D-apoi e sigur c-o urma să luaţi la bani mărunţi
Şi pe Maria Dinului din munţi,
Că prea a fost încătuşată-n moarte
Şi l-a purtat pe Bator cu multă demnitate.

Da, eu vă spun s-audă lumea-ntreagă,
Cât îţi fi voi de maiştrii şi de docţi,
De luaţi în râs şi biata Fefeleagă,
Vă tai cu securea pe toţi!

poezie de Dorel Bîrsan (15 ianuarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Votează! | Copiază!