Voiajori
Însetați de lumină
Încă din zori
Ne suim în trenul vieții
Cu bilet numai dus
Un personal emancipat
Care circulă haotic
Și accelerează brusc
Ca să nu rămânem aiurea
Într-o gară părăsită
O luăm uneori pe jos
Alteori pe scurtătură
Sau cu autostopul
Ne orientăm din instinct
După stele și intuiție
După soare sau lună
Cu program aleatoriu
Inspirat din deplasări
Misterioase de centauri
Vom ajunge cândva
La următoarea stea
Proxima Centauri.
poezie de David Boia (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre viteză
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre scurtături
- poezii despre lumină
- poezii despre intuiție
- poezii despre instinct
- poezii despre gări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.