Pentru poet...
Mi-au răgușit tălpile ochilor mirosind scrisul tău prăfuit,
Dar tu nu mai scrii și eu am răcit de la curentul paginilor goale.
O carte pe birou mai poartă încă amprenta existenței tale,
Nu a fost vis, a fost doar... nimic de neluat în seamă.
Mă oboseai în scrierile tale când îmi pictai în forme diferite trupul
Și acum zac de febră musculară și vreau ca remediu, scrisul.
Alunec în absența ta ca o copertă fără pagini,
Un gol lângă un alt stilou fără peniță, fără substanță de cerneală.
Mi-e dor de tine și de scrierile tale,
De praful tău, de mine pe birou,
Vreau să mă mai citești o vară, poate devin romanul tău!
Și tu, ca un poet decent, mă ierți de îți mai sting pe piele
Din scrierile minții mele.
Eu scriu, tu scrii și noi uităm să ne citim!
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lectură
- poezii despre visare
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre iertare
- poezii despre existență
- poezii despre dor
- poezii despre devenire
- poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.