Dulce Primăvară

Cu zâmbet de ştrengăriţă
Primăvara, fată mare,
Şi-a prins cu a ei candoare
Fluturi galbeni... în cosiţă!

Printre puf de păpădie,
Aleargă pe câmp desculţă,
Scuturând flori din trăistuţă
Pe năframă şi pe ie.

La brâu şi-a pus busuioc,
Brebenei şi canapăr,
Albe flori, dalbe de măr,
Iarbă crudă, siminoc.

Buze roşii, dulci de fragă,
Iar cercei, cireşe coapte.
Miere de tei a ei şoapte
Doamne, cât îmi e de dragă!

Zbate genele sfioasă
Unduindu-se din şolduri
Dulci-s, zău, a ei săruturi;
Primăvara-i... drăgăstoasă!
Ce farmec...

Coastea de-i-mpăienjenită
Se anunţă timp frumos,
Zare-albastră-i descreţită
Dangătu-i melodios.

Fug desculţ prin iarba verde
Din răsputeri chiuind
Sunetul, pe văi se pierde
Ecoul doar răspunzând;

Un vânticel cald adie
Întorcând fumul pe horn
Plânge-n zori viţa de vie,
Crapă mugurii la corn...

Şi în tril de turturele
Zburdă mieii pe imaş,
Mireasma de gălbenele
Îmbată un fluturaş.

Colina îi viorie
Cu brânduşi de primăvară
Ce farmec, ce armonie
Pluteşte-n amurg de seară!

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!