Ne-a ajuns vremea
Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreț și dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...
Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Și-al Lui popor nu mai știe de Sabat.
Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuți lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârșitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.
poezie de Rareș Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rareș Faragău. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre răutate
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre oaze
- poezii despre laudă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.