Nevăzutul oftat
oftatul
mi-l apropii de buze,
între patru vânturi nu mai știu ce cale să aleg
pe pământ,
suspinul zilelor care s-au petrecut
îmi șuieră prin tâmple,
porți întunecate
se deschid undeva spre o cetate de umbre,
tăceri ce nu le pot pătrunde
se ascund într-un clopot,
mereu se desprinde pe undeva o lespede de piatră
din cer,
căzând cu sunet de criptă
spre nevăzutul,
ultimul
oftat.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre timp sau poezii despre sunet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.